La vârsta dumitale sunt foarte mulţi
copii care n-au apucat să se nască. Şi, dacă te gândeşti şi-i săruţi
mâna mamei în fiecare dimineaţă în gând: „Sărut mâna, mamă, ca nu m-ai
dus acolo, să mă omori, şi că mi-ai dat viaţă”, se vor schimba multe.
Chiar şi dintre copiii noştri numiţi „copiii străzii”, au conştientizat
acest dar… Ei, vă daţi seama, erau foarte supăraţi pe mamele lor pentru
că aveau nişte vieţi…, aveau nişte mame…, majoritatea erau abandonaţi
sau mamele se prostituau în prezenţa lor, şi îi trimiteau la cerşit….
Nici nu vă puteţi imagina ce-au putut să sufere acei copii, şi sigur
că-şi urau mamele…
Şi, atunci când îţi urăşti mama sau
tatăl, viaţa este cel mai cumplit chin, pentru că o urăşti în sângele
tău, în originea ei! Ei, încercând eu să-i ajut să se împace cât de cât
cu mama, să aibă o relaţie cât mai aproape de normal, îi întrebam dacă
le-ar fi plăcut să nu fie, să nu se fi născut. Şi ei spuneau: „Nu, nu,
nu, îmi pare bine că sunt!” Şi le explicam: „Uite, dacă mama te-ar fi
avortat, n-ai fi fost”. „Aaa! Atunci sunt bucuros, îi mulţumesc mamei”,
aveau un motiv pentru care să-i mulţumească…
Voi, sunt sigură că aveţi mai multe motive să-i mulţumiţi, nu? Apoi, cum
spunea părintele Vasile Mihoc la o conferinţă la noi, la Craiova,
faceţi-i o bucurie cât de mică, aşa, cât un „bip” de celular! Din toate
impulsurile astea pe care le aveţi pe telefonul mobil, risipiţi unul ca
să-i daţi mamei un bip, cum se spune. Da? Şi îi spui: „Mamă, când
primeşti un „bip” de la mine, să ştii că eu îţi spun: „Sărut mâna, te
iubesc şi mi-am adus aminte de tine”.
PS:Din toate impulsurile astea pe care le aveţi pe telefonul mobil, risipiţi unul ca să-i daţi mamei un bip, cum se spune. Da? Şi îi spui: „Mamă, când primeşti un „bip” de la mine, să ştii că eu îţi spun: „Sărut mâna, te iubesc şi mi-am adus aminte de tine”.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu