Fereste-te de depresie

Stiu ca nu este usor.Stiu ca noi oamnenii stim foarte bine sa pastram in mintea si sufletul nostru, aprape vii,toate evenimentele neplacute din trecut incapatanandu-ne sa  le conservam pe cat se poate de bine si de intacte.Refuzam sa intelegem ca nu mai putem schiba nimic si continuam sa suferim uneori pana la epuizare dintr-o cauza s-au alta ajungand sa ne imbolnavim.

Depresia ajuta sa se  dezvolte celula cancerosa.La ce bun toate acestea? Se rezolva ceva din ceea ce de fapt nu mai exista de multa vreme decat in mintea si sufletul nostru? Nu.Pai si atunci de ce trebuie sa ne incapatanam sa suferim? Cui foloseste?

Este dovedit faptul ca aproape toti bolnavii de cancer sunt persoane care in urma cu ceva ani (2-3-4) au trecut printr-o situatie grea cum ar fi: despartirea de iubit,divortul,decesul unor persoane dragi,au fost parasiti ,au copii fugiti de acasa s-au disparuti,au pierdut averi, traiesc in neantelegere si dusmanie cu alte persoane si exemplele ar putea continua.

Pentru a va convinge de toate acestea, puteti face un experiment in care sa intrebati bolnavii de cancer care se afla in jurul dumneavoastra daca au trecut prin  una din problemele mentionate mai sus si cu cat timp in urma.Veti avea surpriza ca fiecare intervievat sa va povesteasca ceea ce il macina pe interior de ani de zile.

Daca am fi mai puternici si am intelege ca tot ce ni se intampla nu este intamplator si ca trebuie sa acceptam totul asa cum vine in viata noastra,daca am intelege ca tinand in propria gura o substanta otravitoare nu vom declansa otavirea unei alte persoane ci ne vom otavi singuri,daca am intelege ca ranchiuna pe care o purtam unei alte persoane ne face noua insine rau, fara sa schimbe nimic intre parti…..am fi mult mai sanatosi ,mai veseli ,mai fericiti.

De ce oare nu putem si iubi la fel de tare cum putem ura? De ce nu putem ierta?De ce nu putem uita?

Toate acestea vin in detrimentul nostru, imbolnavindu-ne cu timpul.

Eu sunt o persoana puternica.

-Si eu am fost parasita pur si simplu de un barbat pe care il iubeam ca o nebuna, fara sa inteleg de ce!?

Am  spus OK si am mers mai departe.Nu fara sa ma intreb unde am gresti ,nu fara sa regret si sa ma simt dezamagita dar am avut puterea sa merg mai departe si sa constat dupa patruzeci de ani ca Bunul Dumnezeu a stiut bine ce face.Nu era nici pe departe ceea ce eu vedeam atunci in persoana lui.

Ar fi extraordinar sa stim sa spunem in oricare situatie:Multumesc Doamne!Tu esti singurul care stii foarte bine ceea ce meritam fiecare.

-Si eu am trecut printr-un divort dar mai inainte de toate prin foarte multe situatii neplacute ,dureroase,umilitoare.Eu am deschis divortul.Chiar daca eram mama a trei fete ,nu m-am speriat de nimic si am luat,,Taurul de coarne’’ cu inversunare si responsabilitate.

-Si eu am pierdut persoane dragi din viata mea.Mai intai pe mama, care mi-a lasat un gol imens in suflet care s-a umplut dupa multi ani.Apoi mi-am pierdut tatal.Dar cel mai dureros a fost cand  am pierdut-o pe fica mea cea mica.Atunci am crezut ca mi-a venit pur si simplu si mie sfarsitul dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu am depasit si acest greu si cumplit moment.

Au trecut cinsprezece ani, timp in care am suferit, am plans cat nu isi poate imagina nimeni dintre cei care nu traiesc astfel de drame dar, intodeauna am cautat solutii,schimbari si am reusit.

Candva, inainte de a mi se intampla,spuneam ca eu nu as putea sa traiesc cu o astfel de durere in suflet si iata ca traiesc si ce este cel mai important,sunt sanatoasa.

Oare ar fi folosit cuiva daca ma imbolnaveam?Se schimba ceva din tot ceea ce mi-a fost dat sa traiesc?Fica mea ar fi venit din nou acasa s-au acolo unde este acum ar fi fost fericita sa ma vada cum ma chinuii?Cred ca nu.

Asteptam amandoua sa vina momentul sa merg eu la ea ,intr-o buna zi .Asta cu siguranta se va intampla,dar voi merge sanatoasa si fericita ,gandindu-ma la reantalnire.

Nu va lasati prada tristetii,regretelor,fricilor,deceptiilor si nici unei alte forme de suparare pentru ca nu va poate aduce nimic bun.

Invatati sa traiti frumos!

 Cu drag,

                 Nykke