Don Miguel Ruiz: Cele patru legaminte
Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile
personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem
presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a
domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem
responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu! Nimic din ceea ce
ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi
oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume
complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal,
facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi
încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.
Chiar când o situaţie pare
personală, chiar dacă ceilalţi te insultă direct, aceasta nu are de-a
face cu tine. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei şi opiniile pe care le au
sunt într-o directă legătură cu legămintele pe care le-au făcut în
minţile lor. Punctul lor de vedere vine din toate programările pe care
le-au primit pe parcursul domesticirii lor. Dacă cineva îşi dă o părere
despre tine şi spune: „Hei, eşti cam gras!”, nu o lua personal, deoarece
adevărul este că acea persoană se confruntă cu propriile sentimente,
credinţe şi păreri. Acea persoană încearcă să-ţi trimită otravă doar
dacă tu iei ca un afront personal părerea ei, apoi preiei acea otravă şi
devine a ta.
Când iei lucrurile personal, ca
pe un afront, atunci te simţi ofensat, iar reacţia ta este de a-ţi
apăra credinţele şi de a crea conflicte. Transformi ceva foarte mic în
ceva exterior foarte mare, deoarece ai nevoie să ai dreptate şi să-i
faci pe toţi ceilalţi să înţeleagă că greşesc. De asemenea, încerci din
greu să ai dreptate oferindu-le părerile tale. În acelaşi mod, orice
simţim şi facem reprezintă o proiecţie a propriului nostru vis, o
reflexie a propriilor noastre legăminte. Ceea ce faci, ceea ce spui şi
opiniile pe care le ai sunt în concordanţă cu legămintele pe care le-ai
făcut, iar aceste păreri nu au nimic de-a face cu mine…
Orice
ai gândi, orice ai simţi, ştiu că este problema ta şi nu este problema
mea, este modul în care tu vezi lumea. Nu este nimic personal, deoarece
tu ai de-a face cu tine însuţi şi nu cu mine. Ceilalţi
vor avea părerile lor în concordanţă cu sistemul lor de credinţă, aşa
că nimic din ceea ce ei gândesc despre mine nu este cu adevărat despre
mine, ci este despre ei.
Tu creezi un întreg tablou sau
film în mintea ta, iar în acel film tu eşti regizorul, tu eşti
producătorul, tu eşti principalul actor sau actriţă. Oricine altcineva
este o actriţă sau un actor într-un rol secundar. Este filmul tău. Modul
în care tu vezi filmul este în concordanţă cu legămintele pe care le-ai
făcut cu viaţa. Punctul tău de vedere este ceva foarte personal. Nu
este decât adevărul tău şi nu al altcuiva.
Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte.
Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece
îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică,
atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci
nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos
sau supărat.
Dacă trăieşti fără frică, dacă iubeşti, nu mai există nici un loc
pentru astfel de emoţii, fiind logic că tu te simţi bine. Când te simţi
bine, totul în jurul tău este bine. Când totul în jurul tău este
excelent, totul te face fericit. Iubeşti totul în jurul tău, deoarece te
iubeşti pe tine, deoarece îţi place modul în care eşti, deoarece eşti
mulţumit cu tine însuţi, eşti fericit cu viaţa ta, eşti fericit cu
filmul pe care-l produci, eşti fericit cu legămintele pe care le-ai
făcut faţă de viaţă. Eşti împăcat şi eşti fericit. Trăieşti într-o stare
de beatitudine în care totul este minunat. Orice fac oamenii, orice
gândesc sau spun, nu o lua personal, nu o considera ca fiind un afront.
Dacă ei îţi spun că eşti minunat, ei nu o spun din cauza ta, doar pentru
a-ţi face plăcere. Tu ştii că eşti minunat, oricum. Nu este necesar
să-i crezi pe ceilalţi oameni care-ţi spun că eşti minunat. Nu lua nimic
personal, nu considera nimic ca fiind un afront.
Nu te aştepta ca oamenii să-ţi spună adevărul deoarece ei se mint
pe ei înşişi. Trebuie să ai încredere în tine şi să alegi în ceea ce să
crezi sau să nu crezi, când ţi se spun diferite lucruri.
Când îi vezi pe ceilalţi oameni aşa cum sunt, fără a o considera
aceasta ca fiind un afront personal, nu poţi niciodată să fii rănit de
ceea ce ei spun sau fac.
Chiar dacă ceilalţi te mint este în regulă. Ei te mint deoarece le
este frică. Le este frică că tu vei descoperi că nu sunt perfecţi. Este
dureros să-ţi scoţi această mască socială. Dacă ceilalţi spun ceva, dar
fac altceva, te minţi pe tine însuţi dacă nu asculţi acţiunile lor. Dar
dacă eşti sincer cu tine însuţi, te vei salva de multe dureri
emoţionale. Trebuie să-ţi spui adevărul despre ceea ce ar putea să
doară, dar să nu fii ataşat de durere. Vindecarea se va produce şi este
doar o problemă de timp până când lucrurile se vor îndrepta şi pentru
tine.
Dacă cineva nu te tratează cu dragoste şi respect, este un dar dacă
este îndepărtat de lângă tine. Dacă acea persoană nu pleacă de lângă
tine, atunci vei îndura cu siguranţă mulţi ani de suferinţă alături de
el sau de ea. A pleca, a te îndepărta poate să doară pentru o perioadă
de timp, dar inima ta se va vindeca. Apoi poţi alege ce doreşti tu cu
adevărat. Când îţi stabileşti ca obicei să nu iei lucrurile ca pe un
afront personal, vei evita multe supărări în viaţa ta. Supărarea,
gelozia şi invidia vor dispare, şi chiar tristeţea ta pur şi simplu va
dispărea dacă nu vei lua lucrurile ca pe un afront personal. Întreaga
lume poate să bârfească despre tine, dar dacă tu nu vei lua nimic ca pe
un afront personal, vei fi imun la aceasta. Cineva îţi poate trimite
otravă emoţională în mod intenţionat, dar dacă nu consideri aceasta ca
fiind un afront, atunci aceasta nu te va afecta. Când nu accepţi otrava
emoţională, aceasta devine şi mai rea pentru cel care a trimis-o, iar
pentru tine fără efect. Scrie acest legământ pe o bucată de hârtie pe
care să o pui pe frigider pentru a-ţi reaminti din când în când: „Nu considera nimic ca pe un afront personal.”
Pe măsură ce-ţi vei face un
obicei din a nu considera nimic ca pe un afront personal, nu vei mai
avea nevoie să-ţi bazezi încrederea în ceea ce ceilalţi fac sau spun. Tu
vei avea nevoie să ai încredere în tine însuţi şi să fii responsabil
atunci când alegi.
Nu eşti niciodată responsabil pentru acţiunile celorlalţi; eşti
responsabil doar pentru tine. Când înţelegi cu adevărat aceasta,
refuzând să iei lucrurile personal, poţi fi rănit cu greu de către
acţiunile sau comentariile jignitoare ale celorlalţi.
Dacă vei ţine acest legământ, poţi călători în jurul lumii cu inima complet deschisă şi nimeni nu te va putea răni. Poţi spune, “Te iubesc” fără frica de a fi ridiculizat sau de a fi respins. Poţi cere ceea ce ai nevoie. Poţi spune “da” sau poţi spune “nu”,
orice alegi tu, fără nici o vină sau auto-judecare. Poţi alege să-ţi
urmezi inima întotdeauna. Astfel, chiar dacă te vei afla în mijlocul
iadului, tu vei avea starea interioară de pace şi de fericire. Poţi să
te menţii în starea ta de beatitudine, iar iadul nu te va mai afecta
deloc!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu