Motivatia e ca un foc. Daca nu mai adaugi lemne sau combustibil, se stinge. Daca vrei sa stai motivat trebuie sa gasesti mereu metode de a te tine in priza. Una din aceste metode e sa urmaresti o poveste sau sa vezi un film motivational cu un mesaj care sa te inspire.
Am facut o lista cu filme inspirationale si motivationale care mie mi-au placut in mod deosebit. Sunt filme care transmit un mesaj puternic si reusesc sa te puna pe ganduri la sfarsit, sa te imbarbateze sau sa te energizeze incat sa te simti motivat si inspirat.
Ordinea este intamplatoare, acesta nu e un top.
Aici gasesti cele 34 de filme care cu siguranta iti va schimba viata
joi, 28 iulie 2016
Mesajul zilei
Cand esti fericit,iti cauti sufletul pereche si il gasesti zambind
iar ochiii iti trimit lumina in inima!
Cand esti fericit,cuvintele nu se mai rostesc
ele se cauta si se impletesc cu fiecare fior!
Cand esti fericit, bratele devin aripi
si gandurile adieri de liniste!
Linistea din ganduri te face sa uiti de cel care a contribuit ,cu putin timp inainte,la schimbarea majora din viata ta care sa te conduca spre fericire.
Cand esti fericit,cuvintele pentru acea fiinta mor,se lasa cuprinse de tacere!
DAR!
Cand esti fericit,ar fi bine sa nu uiti sa multumesti si sa te rogi pentru sanatatea si linistea sufletului care iti mai staruie in minte sufocandu-se in tacere.
Fericirea a fost si va fi mereu relativa.
Cand crezi, mai mult si mai mult, ca vei fi fericit mereu ....atunci vine Bunul Dumnezeu si echilibreaza balanta,pentru ca noi oamenii nu stim,nu vrem,de buna voie sa platim fericirea.
Plata fericirii se face cu rasplata celor care ti-au fost alaturi in clipe grele,dar de care ai uitat .
Fericirea functioneaza bazandu-se pe,, legea zeciuelii''(asemeni Biserici Baptiste).
Universul nu iarta,nu uita ,nu nedreptateste pe nimeni.
Sa aveti o zi frumoasa si fericita!
miercuri, 27 iulie 2016
Mesajul zilei
De rupi o coarda la vioara....
Ea geme,moare tremurand,
O alta coarda ii ia locul
Si-azi vioara iar cantand....
Dar daca cu durere adanca
In coarda inimii lovesti,
Ea geme lung si-o viata-ntreaga
Nu vei putea s-o-nlocuiesti!
Sa aveti o zi fericita pe care sa o impliniti cu
IUBIRE,DRAGOSTE si RECUNOSTINTA!
Să nu-ți bârfești părinții nimănui oricât de nevrednici ar fi !
Păi să-ţi întrebi inimioara. Ce să faci? În fiecare dimineaţă să
conştientizezi că: „Doamne, eu n-aş fi putut să mă bucur de ziua de
astăzi dacă mama mea şi tatăl meu nu mi-ar fi dat viaţă, că puteau să nu
mi-o dea, puteau să mă ucidă prin avort”.
La vârsta dumitale sunt foarte mulţi
copii care n-au apucat să se nască. Şi, dacă te gândeşti şi-i săruţi
mâna mamei în fiecare dimineaţă în gând: „Sărut mâna, mamă, ca nu m-ai
dus acolo, să mă omori, şi că mi-ai dat viaţă”, se vor schimba multe.
Chiar şi dintre copiii noştri numiţi „copiii străzii”, au conştientizat
acest dar… Ei, vă daţi seama, erau foarte supăraţi pe mamele lor pentru
că aveau nişte vieţi…, aveau nişte mame…, majoritatea erau abandonaţi
sau mamele se prostituau în prezenţa lor, şi îi trimiteau la cerşit….
Nici nu vă puteţi imagina ce-au putut să sufere acei copii, şi sigur
că-şi urau mamele…
Şi, atunci când îţi urăşti mama sau
tatăl, viaţa este cel mai cumplit chin, pentru că o urăşti în sângele
tău, în originea ei! Ei, încercând eu să-i ajut să se împace cât de cât
cu mama, să aibă o relaţie cât mai aproape de normal, îi întrebam dacă
le-ar fi plăcut să nu fie, să nu se fi născut. Şi ei spuneau: „Nu, nu,
nu, îmi pare bine că sunt!” Şi le explicam: „Uite, dacă mama te-ar fi
avortat, n-ai fi fost”. „Aaa! Atunci sunt bucuros, îi mulţumesc mamei”,
aveau un motiv pentru care să-i mulţumească…
Voi, sunt sigură că aveţi mai multe motive să-i mulţumiţi, nu? Apoi, cum
spunea părintele Vasile Mihoc la o conferinţă la noi, la Craiova,
faceţi-i o bucurie cât de mică, aşa, cât un „bip” de celular! Din toate
impulsurile astea pe care le aveţi pe telefonul mobil, risipiţi unul ca
să-i daţi mamei un bip, cum se spune. Da? Şi îi spui: „Mamă, când
primeşti un „bip” de la mine, să ştii că eu îţi spun: „Sărut mâna, te
iubesc şi mi-am adus aminte de tine”.
PS:Din toate impulsurile astea pe care le aveţi pe telefonul mobil, risipiţi unul ca să-i daţi mamei un bip, cum se spune. Da? Şi îi spui: „Mamă, când primeşti un „bip” de la mine, să ştii că eu îţi spun: „Sărut mâna, te iubesc şi mi-am adus aminte de tine”.
luni, 25 iulie 2016
Ai ghinion în viață? Probabil încalci una sau câteva din cele 7 legi ale Universului
Există 7 legi fundamentale ale Universului. Faptul că nu le știi nu te lasă fără responsabilitate. Dacă le vei cunoaște s-ar putea ca ele să te ajute să nu faci greșeli, să aduci armonie în viața ta și să fii fericit.
1. Legea pustietății
Dacă ai nevoie de pantofi
noi, aruncă-i pe cei vechi. Dacă ai nevoie de haine noi, golește-ți
dulapul. Trebuie de bunăvoie să renunți la stereotipuri. Tot ce este
nou va veni atunci când vei scăpa de tot ce este vechi în viața ta.
2. Legea circulației
Fii gata să pierzi ceea ce îți aparține, pentru a primi ceea de ce ai nevoie.3. Legea imaginației
Înainte de toate trebuie să dai libertate imaginației tale. Descrie ziua perfectă din viața ta și nu îi povesti nimănui, decât persoanei în care ai încredere. Păstrează descrierea undeva pe aproape și în timpul liber recitește-o.4. Legea talentului
Omul poate să atingă apogeul dezvoltării personale doar prin gândirea, intuiția și imaginația sa.5. Legea dăruirii și a primirii
Dacă oferi ceva, vei primi în schimb de zeci de ori mai mult. Dacă primești binecuvântare este bine să o împarți cu cei din jur. Dacă ai calități deosebite și nu le folosești, atunci jignești pe cel Suprem. Dacă vei profita din plin de ceea ce ai și vei dărui și celor din jur, atunci vei obține și mai multe în viața ta.6. Legea zeciuielii
Universul își va lua întotdeauna ceea ce îi aparține. Asta este o lege a susținerii. Niciodată nu știi când ceea ce ți-a fost luat ți se va întoarce înapoi. Banii sunt doar o obișnuință. Ceea ce ai oferit ți se poate întoarce înapoi poate printr-o nouă prietenie sau însănătoșire.7. Legea iertării
Dacă nu poți să ierți pe cei din jurul tău,
nu vei fi niciodată fericit. Dacă sufletul tău este plin de invidie,
iubirea nu își va găsi loc în el. Trebuie să scapi de sentimentele
negative care te distrug din interior și nu îți dau liniște.
Sursa:dozadesucces.ro/
REGRETELE, MACAZ PE DRUMUL VIEȚII
Ai avut sau ai regrete legate de viața ta din trecut?
Spui de multe ori „ehei!... dacă atunci aș fi făcut altceva... dacă nu
m-aș fi mutat în alt oraș, sau dacă m-aș fi mutat atunci când am avut
ocazia... dacă aș fi ales alt loc de muncă... dacă m-aș fi căsătorit cu
altcineva...”?
Cum arată acum, gândindu-te retrospectiv, secunda aceea în care ai luat o
hotărârea ce te-a adus în acest punct al vieții și nu altundeva?
Și ce anume regreți? Că ai făcut o alegere greșită sau că nu ai înțeles
nici măcar acum că totul se întâmplă cu un scop și că nu există
accidente ale sorții?
Regretele ți-au schimbat viața în bine sau în rău, cu voia ta?
De câte ori nu am regretat o persoană, un loc sau o situație din
trecutul nostru care nu mai fac parte din prezent? Un loc în care ne-am
simțit bine, sau o persoană cunoscută în adolescență, care ne-a făcut
inima să palpite și sufletul să surâdă de fericire?
De multe ori, regretele sunt atât de mari încât tot ce se întâmplă în
prezent și nu e conform așteptărilor noastre, le punem pe seama acelor
momente sau situații din trecut: mutarea în alt oraș, despărțirea de
marea dragoste, faptul că am ales ceva sau pe cineva care nu ne mai face
acum fericiți, etc.
„Eh!... dacă nu m-aș fi mutat, ar fi fost altceva... dacă m-aș fi
căsătorit cu prima mea dragoste, viața mea ar fi fost diferită acum...
dacă aș fi acceptat celălalt loc de muncă, nu m-aș fi îmbolnăvit... dacă
alegeam eu și nu părinți, aș fi fost fericit(ă)... dacă aș fi avut
mintea de acum, nu aș fi ajuns în această situație!...”
Dar, despre ce situație vorbim?
Un loc nu ne dă mulțumirea. Ne face să ne-o conștientizăm, deoarece ea este în noi.
O persoană nu ne dă iubirea, și, în mod sigur, nu o ia cu ea atunci când
pleacă din viața noastră. Iubirea este și va rămâne în noi. Acea
persoană a avut doar rolul să o activeze; de aceea a fost specială
pentru noi.
Alegerile le-am făcut și le facem în conformitate cu ceea ce suntem în
acel moment. Putem observa, acum, cum am fost și să schimbăm ce nu ne
place, nu să ne irosim în lamentări fără nici un rezultat.
Nimeni nu ne poate da sau lua ceva ce nu avem, cu ce nu am venit înzestrați la naștere.
Totul este în noi, ca o ladă mare de zestre care - așa cum îi spune numele - ne înzestrează cu tot ce avem nevoie.
Doar că activarea, reamintirea se face în anumite momente, în anumite locuri și în prezența anumitor oameni.
Iar acești „activatori” vor trebui să reamintească memoriei genetice
despre abilitățile ce stau cuminți și își așteaptă rândul să iasă la
suprafață.
Asta ar trebui să înțelegem din orice întâmplare din trecut, și nu să ne lăsăm inundați de regrete sufocante.
Un om neplăcut are rolul de a ne reaminti că avem în noi nerezolvată
problema pe care o respingem la el și că ura, furia, încrâncenarea sau
supărarea sunt doar polii negativi ai emoțiilor pe care le căutăm:
iubirea, armonia, echilibrul sufletesc.
Că tot ce putem vedea în viață este răutatea, meschinăria sau
negativitatea celorlalți, spune multe despre noi și despre „setările” pe
care ni le-am acceptat și fixat.
Sunt oameni care iubesc ploaia, iubesc vântul; alții se bucură de
furtuni, de tunete și de fulgere. Și sunt oameni care vor considera
toate acestea ca fiind lucruri neplăcute, iar pe cei cărora le place așa
ceva îi consideră nebuni, duși cu capul.
Cine are dreptate? Fiecare din ei, pentru că fiecare exprimă ce simte din „lumina” sau „întunericul” pe care îl au în suflet.
E bine? E rău? Nu are importanță atât timp cât respectăm dreptul celuilalt de a avea o altă opinie decât a noastră.
Problemele apar atunci când vrem să impunem altora adevărul nostru și
criteriile după care judecăm și apreciem viața. Când considerăm că
criteriile noastre de trai sunt perfecte, exemplare, și că toți ar
trebui să gândească identic cu noi, altfel....
La fel se întâmplă și cu situațiile, locurile sau persoanele care lasă semne adânci ce ne marchează viața.
Indiferent că le considerăm plăcute sau neplăcute, trăirile generate au
rolul de a ne sublinia ceva, de a ne reaminti de cel mai vechi drept pe
care l-am avut și care nu ne poate fi luat vreodată: liberul arbitru.
Adică de dreptul de a face, într-o fracțiune de secundă, alegeri legate de viața și de viitorul nostru.
Pentru unii, acea secundă a echivalat cu o viață întreagă din cauza încărcăturii sufletești.
Acela este momentul care poate schimba întregul macaz al vieții noastre, punctul de cotitură care va rămâne ștanțat în memorie.
Schimbarea vieții după acea secundă este o problemă pentru noi.
De ce? Pentru că din acel moment tot ce urmează în viitor va fi raportat
la acea clipă ce (credem noi că) a schimbat tot cursul vieții noastre.
„Dacă aș fi acceptat locul de muncă ce mi-a fost oferit atunci, acum aș fi fost departe!”
De unde știi? Da, sigur că viața ta ar fi fost alta, dar nu poți ști
cum; mai bună sau mai rea e doar o presupunere, nu o certitudine.
„Dacă nu m-aș fi mutat din orașul pe care nu-l pot uita, aș fi fost mai fericit și mai sănătos!”
Iar te întreb, de unde știi? Bănuiești, pentru că așa vrei să crezi sau
pentru că acel scenariu ar aduce un pic de consolare în amărăciunea
actuală?
Dar, dacă mutarea a fost obligatorie pentru a te scoate din confortul și
comoditatea care te împiedicau să mai înveți vreo lecție valoroasă a
vieții?
Poate, dacă ai fi rămas acolo, în brațele călduțe ale binelui aparent,
nu ți-ai fi dat seama cât de puternic(ă) ești, ce oameni deosebiți ai în
preajmă și câtă forță și determinare ai în tine, calități care s-au
activat abia acum.
Sau, poate că dacă nu te-ai fi mutat atunci, boala descoperită acum și
aici ar fi fost fatală pentru... acolo. De ce? Pentru că o viață
călduță, mulțumitoare, fără suișuri și coborâșuri, nu mai poate - la un
moment dat - să mai activeze nimic din forța interioară și capacitatea
de a lupta, de a deprinde noi obiceiuri pentru supraviețuire.
”Oh, ce bine ar fi fost dacă nu mă căsătoream cu acesta/asta!.... sau dacă aș fi avut alți părinți...”
Îhî, indubitabil!
Exact acela/aia a avut darul de a te ajuta să înțelegi adevărul despre
tine și să retrezească în tine calități și abilități pe care, altfel,
le-ai fi ignorat.
Dacă nu te-ai fi căsătorit cu acea persoană, nu ai fi avut copiii extraordinari pe care îi ai.
Sau dacă nu ai fi avut părinții aceștia, nu te-ai fi ambiționat atât să
le demonstrezi cât ești de bun(ă), și nici tu nu ai fi aflat vreodată.
Contrar credinței înrădăcinate, nu comoditatea și trăirea lină, fără
denivelări, ne ajută în a fi mai buni, mai performanți ca indivizi. Ele
nu ne aduc nicio învățătură, ci ne adorm abilitățile latente.
Ca și la o EKG. Denivelările arată viață; linia plată, izoelectrică, arată dispariția ei, moartea.
Viața mulțumitoare, călduță, poate duce la limitarea deprinderilor ce trebuie activate.
Și pentru a înțelege mai bine, te invit la un exercițiu de imaginație.
Hai să ne gândim la două grupuri de oameni care pornesc într-un concediu de câteva zile la munte.
Primul grup se cazează la o cabană, dotată cu toate utilitățile și
tehnologia care fac viața ușoară. Ei vor sta tot sejurul în camere sau
în imediata apropiere a cabanei. Vor bea, vor mânca pe săturate, vor
chefui, aceasta fiind ideea lor de odihnă. Nicio excursie în aer liber,
nimic.
Apoi, când se vor întoarce acasă, vor arăta tuturor dovezile fotografice ale concediului de odihnă la munte.
Călduț și comod.
Al doilea grup vor pleca în drumeții pe munte, având în spate doar
rucsacul cu tot ce au nevoie pentru cele câteva zile de concediu. Vor
umbla pe munte pe poteci rar călcate, vor dormi în corturi, în saci de
dormit, vor mânca din conserve, se vor spăla și vor bea apă de izvor.
Vor trece prin sau pe lângă pericole. Dar vor vedea, auzi și simți
lucruri extraordinare. Și, cel mai important, își activează instinctul
de a supraviețui, forța de a nu se da bătuți, de a nu renunța, de a
continua cu orice preț; abilitatea de a se descurca cu puțin, și
capacitatea de a se sprijini, asculta și respecta reciproc.
Când se vor întoarce acasă, nu vor avea prea multe poze pentru a le
arăta altora, dar vor avea sufletul plin de imagini ale libertății pe
care au simțit-o și de care și-au reamintit.
Și toate experiențele și greutățile trăite le-au întărit forța și
determinarea, și le-au reamintit că nimic nu este imposibil și că orice
obstacol apare doar pentru a activa capacitatea de a-l depăși.
Deloc comod, activ.
Același munte, abordări diferite.
La fel este și în viață.
Aceeași viață, alți oameni; tot atâtea abordări și soluții.
Nu vom ști niciodată cu certitudine ce-ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi
întâmplat altfel decât au avut loc, sau dacă, în acea secundă fatidică,
am fi luat o altă hotărâre.
Regretele pot schimba macazul vieții: în mai bine sau în mai rău. Depinde ce vrem să vedem și ce așteptări avem.
Dar putem ști cu siguranță că dacă am ajuns acum și aici, pe „muntele”
vieții, înseamnă că avem ceva de observat și de reamintit.
Depinde din ce grup vrem să facem parte: comozi și pasivi sau incomozi și activi.
Inerția și platitudinea comodității sau experiența incomodului aparent?
Ce alegem?
Binețe, dragă cititorule, și mulțumire de însoțire printre rânduri!
dr. Edith Kadar
Arad, 16 ianuarie 2016
Te invit sa citesti si alte postari de pe blogul: vibratiavindecarii.blogspot.com . Te asigur ca iti vor fi de mare folos
Mesajul Zilei - Omule!
Omule!
Inchide-ti mandria si orgoliul undeva intr-un spatiu de unde sa nu poata iesi in fata asa la intamplaare,dupa bunul plac s-au poate intr-un moment de furie necontrolata.
Reactia lor necontrolata poate distruge totul intr-o fractiune de secunda.Totul!Acel tot pentru care ai irosit timp pretios din viata ta,ai angajat sentimente care vor lasa rani si suferinta in suflet,ai facut promisiuni care te vor trage mereu in jos cu greutatea lor pentru ca promisiunile neonorate isi vor astepta implinirea .Ele nu renunta la ,,cadoul ,,pe care l-ai facut cuiva:PROMITAND.
Foarte des lasam sa ne cada din mana DIAMANTUL pretios pe care Bunul Dumnezeu ni la scos in cale,ni la oferit in dar in clipe deosebite din viata , Orbiti de mandrie si de orgalii devenim incapabil sa ii mai observam stralucirea aruncandu-l ca pe oricare alt obiect fara valoare.
Abia dupa ce nu il mai avem incepem sa ii intelegem valoarea.
Nu lasa sa fie prea tarziu .
Sa ai o zi minunata!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)