Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul
modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii.
In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre
sat; un om care il vazu pe taranul, nostru se gandi:
”Omul asta e fara gres un mare lenes sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei.”
”Omul asta e fara gres un mare lenes sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei.”
La putina vreme, apare un alt trecator. Acesta se
gandi:
”Omul asta e un Don – Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste.”
”Omul asta e un Don – Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste.”
In fine, un strain care se indreapta spre sat isi
zise:
”Omul asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna meritata.”
”Omul asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna meritata.”
La drept vorbind, nu putem stii prea multe despre
taranul asezat pe pragul casei.
Putem spune insa multe despre cei trei oameni
care se indreptau spre sat
– primul era lenes, al doilea un om rau, iar al
treilea un mare muncitor.
Tot ceea ce spui vorbeste despre tine…mai ales cand
vorbesti despre altii !
(sursa – Metafore terapeutice)
Sa va fie de folos oameni frumosi!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu